Bazar. Cântări din veacul al XIX-lea
Bazar este numele primului nostru proiect. Încercăm prin acesta să recuperăm o parte din muzicile urbane de tradiţie orală ale secolului al XIX-lea din Valahia şi Moldova. Pătrundem, astfel, în lumea hanurilor şi a cârciumilor, a micilor târguri şi a mahalalelor marilor oraşe, în vremuri amestecate, când tabieturile orientale – încă foarte puternice – începeau să pălească în faţa noului val de mode apusene. Această încâlceală culturală – cu modele importate de la Paris sau Istanbul – se suprapunea pe o încâlceală etnică, întrucât orăşelele româneşti cuprindeau importante mahalale ţigăneşti sau evreieşti (mai ales în Moldova) şi comunităţi mai mici de greci, armeni sau italieni. Toată această lume eterogenă se face resimţită în muzica epocii, creând un repertoriu savuros şi consistent în acealaşi timp.
Pentru aceast proiect am folosit, în primul rând, cântări provenite din publicaţii şi manuscrise ale timpului cum ar fi: broşurile publicate de Anton Pann sub numele Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului sau manuscrisul elevului său George Ucenescu. Am adăugat şi alte piese – din publicaţii mai noi sau chiar din culegeri personale; piese care – considerăm noi – au fost cântate mai cu seamă în această epocă. O parte din acest proiect a fost publicata pe doua CD-uri: Bazar în 2008 și Bazar. Cântări din veacul al XIX-lea(Partea a II) în 2012.
Balade vitejești și alte cântări
Balada, denumită astfel de folcloriști (începând cu Alecsandri) sau cântecul bătrânesc, cum era numit de către țărani, reprezintă o specie a folclorului românesc tot mai puțin cunoscută publicului larg. Balada este o cantare epică, o povestire așezată pe muzica, un fel de storytelling din epoca medievală. Deși originea acesteia nu este pe deplin cunoscută, surse istorice medievale, vorbesc despre cântari ce povestesc fapte de vitejie la curțile domnitorilor. Astăzi, frânturi ale acestor cântări mai cunosc doar lăutarii bătrâni ai satelor, repunerea lor în circulație fiind o misiune provocatoare pe care membrii grupului Trei parale au decis să si-o asume. Baladele din acest program vorbesc, în primul rând, de o lume vitejească aflată în conflict cu Imperiul Otoman.
Zaiafet cu Trei parale
Abadonăm pentru o seară savantlîcurile şi formalismul şi vă invităm la o petrecere ca acum 100 de ani în sunete de cobze, fluiere şi vioară. Veţi auzi pentru prima dată – cântate în maniera revivalistă a grupului Trei parale – cântecele pe care le ştiţi deja din interpretările cântăreților interbelici: Maria Tănase sau Zavaidoc și alte cântări clasice ale cârciumilor bucureștene.
România. 100 de minute
Cu ocazia sărbătoririi Centanarului Marii Uniri grupul Trei parale propune o colătorie sonoră în România de acum 100 de ani, sub titlul România 100 de minute. De-a lungul celor 100 de minute publicul împreună cu formația străbat întreaga România unită de la Nistru până apropae de Tisa și din Maramureș până la Dunăre. Repertoriul este alcătuit folosind culegerii vechi de folclor de la începtul sec. XX, realizate între altele de Constantin Brăiloiu, Tiberiu Brediceanu, Bela Bertok Dimitrie Vulpian și alții.
Grupul dorește să prezinte o uimitoare varietate de instrumente: fluiere de toate felurile (fluier obișnuit, fluier gemănat, fluier fără dop, caval), drâmbă, cimpoi (2 tipuri diferite), țiteră, dobă (violoncel popular percutat) în acompaniamentul de cobză, vioară, contră, contrabas, diverse instrumente tradiționale de percuție (dairea, tobă, tobă mare cu cinel). Programul atinge cateva puncte esențiale ale culturii tradiționale române; doina și balada Miorița, dar atmosfera este una voioasă și sărbătorească.
Sunt prezentate muzici din diferite regiuni etnografice ale țării: Teleorman, Sibiu, Vrancea, Buzău, Alba, Arad, Tulcea, Neamț, Argeș, Olt, Suceava, Botoșani, Cluj, Strășeni, (Basarabia) și chiar din afara granițelor (muzicile românilor din Timok-Serbia și Transnistria).
Muzica va fi însoțită de explicații și povestiri realizate de Florin Iordan, cercetător la Muzeul Național al Țăranului Român, interpret și coordonator al grupului Trei parale.
Trei parale 
Pingback: Călătorie muzicală în Bucureştiul de altădată: concert TREI PARALE